Patriotismul Supramilitarizat și Românul Spectator
Într-un interviu recent, sociologul Mihai Rusu, profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, a discutat despre evoluția patriotismului românesc, subliniind că 1 Decembrie a devenit mai degrabă un ritual al statului, dominat de simboluri militare, decât o sărbătoare autentică a cetățenilor. Această transformare a fost influențată de metamorfozele pe care patriotismul le-a suferit în ultimele decenii, de la identitatea etnică a secolului XIX, la internaționalismul proletar și etnonaționalismul din perioada comunistă.
Un Proiect Național cu Rădăcini Adânci
Rusu afirmă că pentru a înțelege patriotismul actual, este necesar să ne întoarcem în secolul al XIX-lea, când s-a construit proiectul politic al statului național. Atunci, identitatea națională era definită prin descendența etnică și spiritualitatea ortodoxă. Regimul comunist a modificat această viziune, promovând internaționalismul, dar a recuperat ulterior naționalismul din secolul trecut, ceea ce a dus la perpetuarea etnonaționalismului și după 1990.
1 Decembrie: O Sărbătoare pentru Stat, Nu pentru Cetățeni
În opinia lui Rusu, 1 Decembrie este percepută de mulți români ca o zi liberă, nu ca o sărbătoare națională. Aceasta se datorează modului în care este celebrată, fiind mai mult un ritual militar decât o festivitate care să implice cetățenii. Supramilitarizarea identității naționale, evidențiată prin paradele militare, transformă cetățenii în spectatori pasivi ai unui spectacol în care statul își afișează puterea militară.
Generații Diferite, Perspective Diverse
Rusu observă că tinerii din România se raportează diferit la patriotism. Unii dintre ei aderă la un discurs suveranist, în timp ce alții devin din ce în ce mai indiferenți, influențați de globalizare și de valori post-naționaliste. Această divizare reflectă o societate în tranziție, în care valorile tradiționale sunt contestate.
Un Patriotism Reflexiv pentru Viitor
Pentru ca 1 Decembrie să devină o sărbătoare cu adevărat semnificativă, Rusu sugerează o schimbare de paradigmă. El propune un „patriotism reflexiv”, care să includă discuții culturale și politice despre realizările și neîmplinirile statului român. Această abordare critică ar putea ajuta la reintegrarea cetățenilor în celebrarea zilei naționale, făcându-i să simtă că această sărbătoare le aparține.
În concluzie, patriotismul românesc se află într-o continuă transformare, iar 1 Decembrie ar putea deveni o sărbătoare autentică doar prin implicarea activă a cetățenilor și prin recunoașterea diversității perspectivei naționale.
