Patriotismul supramilitarizat și românul spectator
Patriotismul românesc a suferit transformări semnificative în ultimele decenii, iar sociologul Mihai Rusu, profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, subliniază că 1 Decembrie a devenit mai degrabă un ritual al statului, dominat de simboluri militare, decât o sărbătoare autentică a cetățenilor. Această schimbare de paradigmă a fost influențată de evoluțiile istorice și politice, de la identitatea etnică a secolului XIX, la internaționalismul proletar și etnonaționalismul din perioada comunistă.
Un proiect național în evoluție
Rusu afirmă că patriotismul nu poate fi analizat doar prin prisma anilor ’90, ci trebuie să fie contextualizat în istoria națională. În secolul XIX, identitatea națională era definită prin descendența etnică și spiritualitatea ortodoxă. Regimul comunist a modificat această viziune, promovând internaționalismul, dar a recuperat ulterior naționalismul din trecut. După 1990, etnonaționalismul a continuat să influențeze percepția identității naționale, dar a început să se contureze un model de patriotism bazat pe valori civice, deși acest lucru nu este uniform în întreaga societate.
1 Decembrie: o zi de spectacol, nu de sărbătoare
Întrebarea care se ridică este de ce 1 Decembrie este percepută de mulți români ca o zi liberă, nu ca o sărbătoare trăită. Rusu sugerează că acest sentiment provine din modul în care ziua națională este celebrată, fiind mai mult un ritual al statului, cu parade militare și simboluri de putere, decât o sărbătoare care să aparțină cetățenilor. Cetățenii se simt adesea ca spectatori pasivi în fața acestui spectacol militarizat, ceea ce le limitează implicarea emoțională și participarea activă.
Generații diferite, perspective diferite
În ceea ce privește tinerii, Rusu observă că există două tabere distincte. Unii tineri aderă la un discurs suveranist, promovând o viziune etnică a națiunii, în timp ce alții devin din ce în ce mai indiferenți, influențați de globalizare și de valori post-naționaliste. Această diviziune reflectă o societate în schimbare, în care tradițiile naționale sunt contestate și reinterpretate.
Un nou model de patriotism
Rusu propune un „patriotism reflexiv”, care să înlocuiască festivismul militaro-statal cu o celebrare a identității naționale bazată pe discuții culturale și politice. Aceasta ar implica o reflecție critică asupra realizărilor și neîmplinirilor statului român, în special în ceea ce privește problemele socioeconomice. Numai prin implicarea activă a cetățenilor și recunoașterea diversității experiențelor sociale se poate transforma 1 Decembrie într-o sărbătoare cu adevărat națională, care să rezoneze cu toți românii.
