Indiferența față de Ziua Națională: O analiză a patriotismului contemporan
În anul 2025, indiferența românilor față de Ziua Națională nu provine dintr-o lipsă de iubire pentru țară, ci dintr-un context istoric și politic în care patriotismul a fost adesea folosit ca un instrument de calmare colectivă, mai degrabă decât ca o formă autentică de responsabilitate civică. Aceasta este opinia criticului literar și cercetătorului Ștefan Baghiu, care a discutat despre evoluția sentimentului național în România, subliniind cum românii au fost mai patrioți în anii ’90, în contrast cu prezentul.
Moștenirea comunistă și naționalismul în criză
Baghiu explică faptul că patriotismul român a fost influențat de o moștenire comunistă, în special în anii ’70 și ’80, când regimul lui Nicolae Ceaușescu a promovat un naționalism exacerbat ca răspuns la presiuni externe. Această formă de patriotism a fost folosită pentru a construi o narațiune națională care să unească poporul în fața amenințărilor externe. În momente de criză, cum ar fi cele din secolul XIX sau în perioada interbelică, naționalismul a fost reactivat ca o reacție la provocările externe, iar acest fenomen se repetă și în prezent.
Naționalismul ca instrument politic
În contextul actual, Baghiu susține că politicienii folosesc naționalismul ca o formă de terapie colectivă, apelând la un sentiment de apartenență națională pentru a calma spiritele în vremuri de incertitudine. Aceasta a fost o strategie eficientă în anii ’90, când românii aveau nevoie să reconstruiască țara după căderea comunismului. Totuși, în prezent, acest tip de patriotism a degenerat în forme de ultranaționalism, care mitologizează trecutul interbelic și transformă naționalismul în instrumente politice extremiste.
Patriotismul autentic versus patriotismul de paradă
Baghiu definește patriotismul autentic ca fiind acela care implică acțiuni concrete pentru binele societății, nu doar manifestări simbolice precum fluturarea steagurilor de plastic. El subliniază că un patriot adevărat investește în educație, cultură și în bunăstarea comunității, fără a exclude alte naționalități. În contrast, patriotismul ieftin se manifestă prin discursuri populiste și nostalgii nefondate, care nu contribuie la dezvoltarea reală a societății.
Naționalismul excesiv și comunitățile imaginare
Baghiu avertizează că naționalismul devine excesiv atunci când este folosit pentru a justifica exclusivismul și pentru a promova ideea că naționalitatea este un motiv de mândrie. Aceasta duce la o separare artificială între oameni, bazată pe o istorie comună imaginată, care nu reflectă realitatea cotidiană. În loc să ne unim în diversitate, naționalismul excesiv creează bariere între comunități și împiedică dezvoltarea unei societăți inclusiviste.
Concluzie: O viziune asupra patriotismului
În final, patriotismul nu ar trebui să fie o formă de mândrie națională care exclude pe alții, ci o oportunitate de a construi o societate mai bună pentru toți. Baghiu sugerează că un patriotism sincer ar trebui să se concentreze pe soluții reale pentru problemele societății, nu pe retorica goală și pe simboluri ieftine. Într-o lume globalizată, este esențial să ne vedem ca parte a unei comunități mai mari, în care colaborarea și respectul reciproc sunt fundamentale pentru progresul comun.
